La aniversarea a 60 de ani de la prima Cupă a României câștigată de o echipă studențească din Timișoara, fostul fotbalist al echipei Știința Timișoara, Iosif Leretter, a spus: „Eu zic că sportul nu poate să strice. Sportul fortifică. Nu trebuie să mergi să câștigi campionate mondiale sau, eu știu ce. Dar sportul ajută copiii să se dezvolte. Așa că, (...) pentru toată lumea care vrea să facă sport: se poate și sport, se poate și școală”.
Juniorul Giacomo Ambrosio Paul reușește să îmbine armonios școala și sportul, situându-se pe coordonatele de mai sus. Despre Giacomo, am mai scris în mediul online, iar între timp el a încheiat clasa a patra la Şcoala Gimnazială nr. 7 „Sfânta Maria” din Timişoara și a fost distins, pentru rezultatele obținute în anul școlar 2017/2018, cu mențiunea a doua. După ce a încheiat activitatea sportivă din anul competițional 2017/2018, la Poli Timișoara, Giacomo a continuat un timp să se antreneze la clubul bănățean.
Între 16 și 20 iulie 2018, Giacomo, însoțit de părinți, a fost prezent în Italia, alături de alți copii dornici să facă performanță în fotbal, pe gazonul stadionului genovez „Sciorba”, unde Fundația Real Madrid a desfășurat un „Camp”, o prestigioasă tabără sportivă de vară pentru băieți și fete. Clubul partener din Italia, unde a avut loc acest eveniment, a fost Genova C.F.C.1893.
Despre probele pe care le-a susținut la „Camp”-ul de la Genova, Giacomo ne-a spus: „Au fost probe pe care nu le-am întâlnit niciodată în Europa. Măsurau cât de tare lovim mingea, iar mingea avea în interiorul ei un cip. De asemenea, antrenorii clubului spaniol, urmăreau cât se învârtește migea în aer, după ce a fost șutată. Pe fiecare din cei selectați au pus aparate pentru a măsura cât de mult alergăm, câți kilometrii parcurgem pe terenul de joc și rezistența. Antrenamentele țineau de la orele nouă dimineața, până la ora cinci după amiaza. Aveam două ore de pauză. Au fost niște teste foarte dure. Prima probă a fost 1 V1, 2 V2, 3 V3, 4 V4, adică am jucat fotbal unu contra unu, doi contra doi, trei contra trei, 4 contra patru. În a doua probă, eram împărțiți în două grupe, grupa „Ramos” și grupa „Ronaldo”, iar eu am fost în grupa „Ramos”, în cealalată grupă, „Ronaldo”, au fost jucători de la 2008 în jos. Fiecare din aceste grupe avea un antrenor. Fiecare dintre noi, cei de pe teren, aveam un tricou diferit, unul roșu, unul albastru, unu galben, și unul violet, iar când antrenorul spunea, albastru și cu galben, echipa albastră și echipa galbenă din grupa „Ramos” trebuia să marcheze într-una dintre porți (erau trei porți așezate în formă de triunghi). De obicei, marca primul care ajungea la minge. Așa adunam punctajul, și cine câștiga mergea mai departe. Toate acestea se realizau cu apartul pe noi, pe cei din teren, pentru ca antrenorii să vadă forța de mișcare și cât de repede ajungem primii la minge. Mingea era, undeva la vreo douăzeci de metri de porți. Porțile erau undeva pe un teren mare, niște portițe micuțe, și care ajungea primul trebuia să lupte împotriva a doi adversari ca să poată da gol. Dacă ajungea echipa albastră la minge, cel singur care era de la acea echipă trebuia să dea gol împotriva a doi adversari de la cealaltă echipă. Trebuia să lupte ca și cum ar fi fost atacantul din fața porții care se afla, mai înainte de a șuta la poartă, împotriva a doi aparători. După această probă, am executat șuturi la poartă din mai multe poziții, cu ambele picioare. Eu am fost printre primii care a reușit să dea cel mai bine cu ambele picioare, la fel de puternic cu mingea «smart». Mingea se numea «smartbaal» și, cu ajutorul acelui cip din ea, măsura precizia șutului și cât de mult se învârte în aer până ajunge în plasă sau până ajunge la țintă (cât de mult se întoarce, cât de mult se înalță, cât de mult coboară în timpul șutului). În cele cinci zile de „Camp” am avut mai multe meciuri test în echipă. Am jucat în echipe de 6 +1 la două porți mari. Echipa pierzătoare ieșe de pe teren, iar cea câștigătoare juca cu alta. După, câștigătoarea care a jucat primul meci, ieșea de pe teren, iar cea care a pierdut, juca”.
Despre rezultatul evaluării ca urmare a acestor probe de joc, Giacomo ne-a declarat: „Am primit un rezultat foarte bun. Unii dintre cei prezenți la aceste probe, au primit doar diplome, iar alții doar carnet cu note (foaie de punctaje). Eu am primit atât diplomă, cât și foaia de punctaj. Am avut, la șuturi, evaluarea cu nota nouă. A fost cea mai mare notă. Nu a fost o notă mai mare de nouă. Au fost copii care aveau 14, 15 ani, iar eu de 11 ani și, aveau aceeași notă ca mine la șut. Am fost notat pentru viteză. Echipele, în grupă, erau selectate pe categorii de vârstă, iar în interiorul echipelor eram mutați, eu de la 11 ani, eram mutat la 14 ani, de la 14 ani, erau mutați la 9 ani, de la 9 ani, la 12 pentru ca antrenorii să poată testa comportarea fiecărui sportiv în acest tur de mai multe grupe. Aici am avut o notă puțin mai slăbuță pentru că nu am reușit să mă acomodez imediat, dar, în rest, am avut note aproape de punctaj maxim. Puțini au fost copiii, din cei care au susținut probele, care au avut acest punctaj maxim. Notele mele au fost opt și nouă. Au fost copii care au primit note sub cinci, doi și unu, trei”.
În urma acestor testări, Giacomo a fost apreciat de oficialii clubului Sampdoria Genova, prezenți la acest „Camp”, iar atacantul timișorean a fost invitat să vină la Academia Sampdoria în 25 august, pentru ca, în 28 august să susțină noi teste. Aceste teste vor dura o săptămână, iar la finalul lor juniorul de 11 ani al lui Poli Timișoara va primi verdictul, da sau nu la Academia Sampdoria.
Despre activitatea sa viitoare pe plan sportiv, juniorul ne-a spus: „Vreau să continuu aici, la Poli Timișoara, să mă antrenez cât mai mult, și, în viitor, îmi doresc să ajung în Italia”.
În cazul în care Giacomo va fi admis în Academia Sampdoria, tatăl său ne-a declarat că-i va fi greu să-l lase singur: „Nu pot să-l las! La 11 ani, e greu pentru mine ca părinte să mă despart de copil. E ca și cum mi s-ar propune să trăiesc 5 ani sau 10. Unica soluție ar fi să ne stabilim acolo. Deocamdată el este dorit de cei de la Sampdoria. Mai mult ca sigur că ei vor opta să rămână acolo. Va fi cam prea rapid, pentru că va începe școala. Va fi o mișcare rapidă. Ei așa ne-au propus, să rămână la ei în Academie și ei să se ocupe de tot. La Academiile de Fotbal din Românie trebuie să plătești totul. Cei de la Sampdoria nu vor nimic. Ei plătesc totul, școală, echipament, mâncare, absolut totul. Dar, eu vreau să văd acuma, totul ăsta ce înseamnă. Ce mi se propune. Dacă mi se propune că trebuie să rămână în baza Sampdoriei 10 ani, nu voi fi de acord. Probabil că vom găsi o cale de mijloc, să rămână până la vârsta de 16 ani, când el are dreptul de semnătură și să ia o decizie. La 16 ani, dacă vor să-l mai țină, lucrurile se schimbă. Pe 10 ani, sau pe 8 ani, niciodată nu voi face greșeala să-l las. E foarte mult”.
Giacomo Ambrosio Paul a început să joace fotbal la echipa A.C.S. Poli Timișoara, dar, după un timp, cei de aici nu l-au mai dorit la club. Bineînțeles că problemele de tot felul care s-au abătut asupra acestui club au fost cauzele pentru care juniorul a fost îndepărtat de aici.
Giacomo nu este supărat pentru că a fost îndepărtat de la A.C.S. Poli Timișoara. Întrebat fiind, dacă ar mai reveni la A.C.S. Poli, dacă clubul îi va solicita asta, Giacomo a răspuns: „Da, aș putea să le dau o mână de ajutor și foștilor mei colegi de la A.C.S Poli, dar asta numai dacă acel club se va reface și se va așeza pe baze serioase, profesioniste, așa cum am întâlnit la cluburile din vestul Europei pe la care am dat probe de joc”.
Reamintim, juniorul de 11 ani al lui Poli Timișoara, Giacomo Ambrosio Paul, a susținut probe de joc chiar la Madrid, la clubul Real și a fost primul junior din istoria de aproape 100 de ani al Politehnicii Timișoara care a susținut probe la clubul campion al Europei. Faima sa nu a rămas doar la Timișoara, ci a fost dusă în întreaga Europă, în două ediții, ziarul din Genova, „Il Giornale del Piemonte e della Liguria”, publicând în paginile sale despre Giacomo. Este primul junior U11 din România care a apărut în paginile ziarelor de sport din Occident, alături de starul portughez Cristiano Ronaldo. În ediția din 31 iulie a ziarului mai sus amintit, în pagina 9, juniorul de 11 ani al lui Politehnica Timișoara a fost prezentat, într-un articol cu titlul „Copilul talentat italo-român vrea să joace în seria A, ca și Ronaldo. Visul lui Giacomo Paul se poate realiza”, alături de celebrul atacant portughez, fotbalistul care în anul 1997 a ajuns la Sporting Lisabona, fiind promovat la echipa mare de Ladislau Bölöni.
Sigur, astăzi fotbalul românesc, mai ales la nivel de copii și juniori, traversează o accentuată criză, principala ei cauză fiind lipsa unor sponsori care să investească și material în pregătirea viitoarelor talente din fotbalul românesc. În afară de această problemă financiară, în fotbalul românesc, la nivel de copii și juniori se lucrează după metode vechi, adică un antrenor formează o grupă de la 8 la 18 ani, pe când în fotbalul din Europa, specializarea antrenorilor este pe categorii de vârste.
Giacomo Ambrosio Paul este un junior de perspectivă, iar faptul că a ajuns să susțină probe de joc și teste la Real Madrid, îl recomandă pentru a fi apreciat și în România. Se știe că, șansele de a susține probe de joc la un club cu renume în Europa, sporesc atunci când sunt recomandări venite de la scouteri. Referindu-se la micuții care bat la porțile afirmării sportive, la cluburile de fotbal din Spania, fostul fundaș al echipei naționale de fotbal a României și actualul director al centrelor de juniori ale Federației Române de Fotbal, Miodrag Belodedici, a declarat: „E destul de complicat. Părinții trebuie să știe că și dacă vin ei cu copiii de mână și bat la poarta cluburilor din Spania au nevoie să fie recomandați de ceva sau de cineva. Ei trebuie să demonstreze că au jucat și eventual au avut performanțe, lucru ce va fi verificat. Cluburile spaniole investesc mult în copii. Pe lângă pensiunea completă a copiilor, cluburile se îngrijesc și de părinți, în sensul că le asigură și acestora locuință și îi ajută să își găsească o slujbă. Părinții sunt ajutați cu actele de rezidență”. 
Referindu-se la situația fotbalului din România, într-o declarație susținută pentru gsp.ro, Şeful Şcolii Federale de Antrenori, Mircea Rădulescu, a spus: „Dacă ar fi să discutăm «de ce nivelul fotbalului românesc este mediocru?», consider că ar trebui să privim organizarea «sector juvenil - juniori - seniori» din punct de vedere piramidal. Nivelul sectorului de copii și juniori ar trebuie să reprezinte baza, locul în care antrenorul șlefuiește talente, se face o cernere, intervine și selecția naturală, iar cu trecerea timpului copilul devine senior, deci, în opinia mea, vârful reprezintă jucătorul de top, așa-zis-ul «jucator complet». La nivel de copii si juniori sunt foarte putini copiii de perspectivă, iar acest lucru este datorat atat calității antrenorilor, cât și a numărului imens de asociații și cluburi sportive (cel putin la nivel de Bucuresti), automat valorile sunt dispersate, iar la nivel de seniori avem un numar mare de jucători modești, de ce nu, mediocrii. Și stăm și ne întrebăm de ce doar printr-un mega noroc mai apucăm să ne calificăm odată la 20 de ani la vreun turneu final. Pe de altă parte, antrenorul este cel mai apostrofat, atât de conducere cât și de părinți, mai ales antrenorilor de copii li se cer rezultate și să mai dea și socoteală pentru acestea. Păi „fraților”, până la vârsta de 8-10 ani la mai toate cluburile țărilor europene din vest se dispută meciuri, dar fără să se facă vreun clasament. Consider că noi, fiind cu vreo mie de ani lumină în urmă ar trebui să luăm aminte sau există pe aici persoane care cred că noi suntem punctul de referință al fotbalului european? Domnilor, cred ca ar trebui să fim mai modești și să ne vedem lungul nasului…”
Deși cu multe greutăți, juniorul care a început fotbalul la Timișoara continuă ascensiunea spre performanță, iar antrenorii care l-au coordonat până acum au fost cu adevărat privilegiați pentru că au avut șansa să șlefuiască un asemenea talent, Giacomo, la rândul său, știind să înțeleagă cerințele și rigorile impuse de viața sportivă. Despre activitatea sportivă desfășurată de Giacomo Ambrosio Paul vom mai avea vești, cu siguranță, dar, până atunci, îi transmitem mult succes, pe toate planurile și puterea de a învinge toate obstacolele!
Cornel Seracin
Foto: arhiva familiei Paul
