Porumbeii întorși triști de la Gătaia, unde ASU a revenit la vechiul nărav de a fi echipa păcii, în contradicție cu contextul geopolitic regional (2-2 cu Progresul, care le-a adus regresul), s-au trezit că nu mai pot ateriza în față la MIU din cauza palmierilor, opt la număr, răsăriți în ghivece între timp. Cu chiu, cu vai au cotit-o spre fântâna cu pești, spre a se odihni înaintea unei reprize de vals la Grădina „Capitol”.
Aici, la fântână, bai mare. Taximetriștii, aflați în timpul lor liber, se plângeau că primăria le desființează ACS-ul, cu culori cu tot, și că palmaresul e ales-bules, adică praful s-a ales.
Dumirindu-se porumbeii că nenea Iancu nu dă pe gratis și că nici Nichi Scrobu nu cumpără, și-au luat zborul și au hotărât în bloc, în blocul turn pentru oamenii sărmani, construit de primărie, pe hârtie, să înfințeze și să decerneze un premiu, în genul Palm Dʹor, românesc, Palmă de horor și-un picior în… dor pentru actor, pentru cel mai bun actor în rol principal, într-un serial aproape de final. Și încă unul în genul Ursul de argint, că de când vă mint, pentru un actor grăbit ce ne-a părăsit. Motivația juriului constituit din gulerații de la Teatru și Capitol a fost cât se poate de tranșantă: Nichi Scrobu ne-a dus cu preșul un an întreg și merită toată stima noastră și mândria, că vom mânca de acum încolo, în loc de fotbal pe pâine, frunze de palmier și tromboane pânʹ la cer.
Pentru al doilea premiu, motivația a fost că nenea Marean ne-a jucat mai mult de-un an, cu mai mult elan și-a șters-o ca un biban. Din depărtare un refren se-aude tare: „N-avem echipă, n-avem culoare și nici pe Sandu la răcoare!”. Așa cântau prichindeii gât golași în 2008 și reiau refrenul acum. Alt actor, alt drum, alt fum… Se pare că suntem blestemați să avem parte doar de fumigene.
ACS-ul scârțâie din toate încheieturile, târziu în noapte Alexa aude șoapte: echipa asta n-a atacat pe nimeni, niciodată, e o echipă stresată și n-are decât pe Szabolcs, tată, care să se bată. Și dacă n-are sclipire, e nenorocire.
Și cum cu o floare nu se face primăvara, fie ea și „ozo szép”, așteptăm vara „cu miros de alge” și cu tristele catarge pe la margini de Beghei. Vara, se spune, va fi fierbinte. Să vedem cine ne mai minte?
Acum, Nichi Scrobu n-are timp de noi, el susține EuroCampionii, noi putem lua ca și până acum țeapa din colțul dreapta sus al reclamei sau putem bea cucută din cupa de mai jos. PeNeLe i le lăsăm, spun porumbeii, că prea-i place să se împăuneze cu ele. Dovadă panourile de la intrările în oraș, mult mai colorate și mai împăunate decât cele „predecesoare” cu „Aici sunt banii dumneavoastră!” (Pentru bunăstarea noastră, adică „O lume mai bună, nouă” - nu vouă -, ca pe vremea răposatului). PeNeLe îl ajută să se înalțe și să vadă totul mult mai bine, și la traversarea peste pasajele Jiul și Popa Șapcă la ploi noi. Dar noi?
Un taximetrist, trist, de pe banca de lângă fântână, zâmbește amar privind spre palmierii înfloriți de la o terasă din apropiere: „No, că-s pre puțini, palmierii, păntru câți papagali avem. O mai trebui ceva camioane de ei”.
Golumbii fac haz de necaz: „La noi ca la Cannes, doar că e Can-can, cu dezvelirea rufăriei în public, pe orice covor, fie roșu, fie de iarbă verde. Ultimul „metraj” prezentat publicului „Cum e turcu-i și pistoluʹ” cu Neaguiță în rolul principal și turcul, care nu se lasă mai prejos, vrând să scoată din 66 un lung metraj de 666”.
I-a ajutat Dumnezeu și au realizat și această fantezie, care nu e numai a noastră, etc… Să nu uităm că și Dinamo a fost blestemată, tot de un… ca și Benfica, și nu numai.
Victor ENACHE
